Liceul Tehnologic “G-ral Magheru” Rm. Vâlcea primeşte orice candidat, care aspiră la formarea pentru viaţă, prin parcursurile curriculare şi extracurriculare cuprinse în oferta noastră educaţională, oferind şanse egale pentru educaţie, instruire, dezvoltare personală şi profesională tuturor elevilor, asigurând calitatea demersului didactic astfel încât absolvenţii şcolii noastre să fie capabili să se adapteze la schimbările unei societăţi bazate pe spiritul de iniţiativă şi capacitate de asumare a răspunderii. Misiunea școlii trebuie să aibă în vedere necesitatea pregătirii unei forțe de muncă ce este capabilă să răspundă cerințelor agenților economici și unei comunități locale în continuă evoluție.
Misiunea socială a şcolii este deosebit de importantă şi în acelaşi timp delicată, dacă avem în vedere faptul că în cadrul şcolii există un procent substanţial de elevi care provin din familii defavorizate din punct de vedere economic şi social.
Istoricul Liceului Tehnologic General Magheru
Citadela a învățământului tehnic valcean, LICEUL TEHNOLOGIC “General Magheru” este înființat în 1973 sub denumirea de “Liceul Industrial pentru constructii de mașini“. De-a lungul existenței sale, această unitate școlară a funcționat sub denumirile de “Liceu Mecanic Nr. 1″, “Liceul Industrial Nr.1“, “Grup Scolar Industrial ‘General Magheru’ ” iar în prezent numele de “Liceul Tehnologic ‘General Magheru’“. Acest aspect se datorează amprentei istorice lăsate de Generalul Gheorghe Magheru, personaj marcat al revoluției din 1848 din Țara Românească. De numele acestuia este redată organizarea taberei militare de la Râureni – Troianu din vara anului 1848 menită să lupte pentru triumful idealurilor Revoluției pașoptiste în spațiul romănesc.
Organizată în luna august 1848 la îndemnul și cu sprijinul lui Nicolae Bălcescu, Ion Ghica și a altor fruntași revoluționari, tabară Generalului Magheru devine simbolul rezistenței armate împotriva intervenției străine otomane și țariste.
În spiritul efervescenței revoluționare, la 28 iulie 1848, Generalul Magheru solicită lui Dumitru Zăgănescu administratorul districtului Vâlcean, găsirea unei poziții favorabile din punct de vedere strategic. Alegerea locului taberei la Râureni – Troianu oferă condiții favorabile de apărare fiind mărginită la Est de Olt și la Nord de Carpați, precum și posibilitatea unei bune aprovizionări sau retrageri în fața superiorității numerice a inamicilor prin apropierea drumului de trecere spre Transilvania prin Cozia, Brezoi și Cîineni.
Deși existența taberei a fost de scurtă durată (2 august / 25 septembrie 1848), Generalul Gheorghe Magheru a format în regiunea Rîureni-Troianu o armată revoluționară cu un pronunțat caracter popular de circa 30 000 de panduri, dorobanți și țărani. Înfrângerea revoluției determină rezolvarea taberei de pe ‘Câmpul lui Troian’ și plecarea Generalului Magheru în exil peste Carpați. Impactul taberei militare organizate sub conducerea sa se transmite peste ani. Acest fapt este dovedit astfel prin ridicarea unui monument pentru aducerea aminte a acelor vremuri tulburi din 1848, precum și prin existența acestei unități școlare denumite Grup Școlar Industrial “General Magheru” ce încearcă să ducă mai departe tradiția învățământului românesc.
